multe de spus...

2012-01-19T15:24:00.001-08:00

Viaţa lui a fost cea mai frumoasă viaţă a mea...

Lecţia

2012-01-18T14:16:00.000-08:00

Lecţia

Învaţã-mã din nou sã uit,
Dã-mi o metodã de-a sfida
Un vis nebun ce-am construit,
Trãind doar in absenţa ta. ..

Ajutã-mã sã-mi amintesc
Cum era viaţa-mi fãrã tine.
Deşi eşti ceea ce-mi doresc,
De azi, vreau sa-mã-ngrop…pe mine…

Trezeşte-mã, vreau sã-nţeleg
Cã timpul meu a stat prea mult !
C-a venit vremea sã-l dezleg
De o himerã, de trecut…

Dã-mi un motiv şi-am sã accept
Tot ce-am pierdut, ori n-am trãit,
Sau ce mi-au luat în chip nedrept
Cei ce pretind cã m-au iubit…

Fii primul care-mi dã putere…
şi ultimul care ma-nşealã
Cãci tare-aş vrea, din vreme-n vreme,
Sã scap de fricã, de-ndoialã…

(Ma., 18 ianuarie 2012)

Sara

2012-01-08T09:45:00.000-08:00

SARA

O zi-nsoritã special
Mã invitase la plimbare;
În târgul vechi, un anticar,
Te-avea pe tine de vânzare...

Când s-a –ntâlnit cu-a ta privire
deodatã timpul meu a stat:
Te cãutam de-o veşnicie
Frumoasa mea cu pãr buclat!

Cum oare nu te-au cumpãrat
Toţi trecãtorii marseillezi ?
Ori, nimfa mea, m-ai aşteptat
Sã vin, sã –ţi cumpãr ochii verzi?

Sarita mea, a cui ai fost?
Ce-ar fi sã-mi spui povestea ta?
Cã te-am gasit, o fi cu-n rost?
Cã m-ai ales, o fi ceva?

Te-am adoptat dintr-o privire;
Azi m-am purtat ca un copil
Tu nu eşti doar o jucãrie
Ai sufletul aşa fragil!

Copilarie regãsitã
Pe masa unui anticar...
Aşa mã faci de fericitã
Şi parcã nu mai am hotar...!

De am avut un trai nedrept
Azi rãul tot s-a risipit...
Cãci eu te strâng cu drag la piept...
Sarita mea, bine-ai venit!

(Ma., 7 ianuarie 2012)

Promisiune pentru Anul Nou

2012-01-02T04:38:00.000-08:00

Promisiune pentru Anul Nou

Un an in faşã stã cuminte
Şi mã priveşte inţelept ,
Iar eu purced cu luare-aminte
Tot promiţând cã o sã-ndrept
greşeli fãcute cu ştiinţã
Pentru o dragoste nebunã
Uitând de lege şi credinţã
Ştiind cã el n-o sã rãmânã...
„E o poveste oarecare!”
O sã-mi rãspund-un cititor
Însa tu, an, sã-mi dai crezare,
Cã EL nu-i doar un muritor!
El este vers dar şi simţire,
E haosul cel invocat,
E ideal, e amãgire,
E poezia ce-am creat.
Fãrã de el, n-ar fi idee.
N-ar fi iubire ori dispreţ,
In textu-mi e cuvantul –cheie
Si muza mea cea mai de preţ.
...
Noul venit înmãrmureşte:
Azi şi-a pierdut inţelepciunea
În faţa celei ce trãieşte
Şi va-ncãlca promisiunea...

Haos in visare

2011-12-30T08:21:00.001-08:00

HAOS IN VISARE

Am nevoie de tine…
Mãcar in gând sa-mi stai !
Sã pot crede in mine
Putere sã imi dai,
Sã simt, sã ard, sã sufãr
Sã mai compun un rând,
Sã scot ca dintr-un cufãr
Un vers ori un cuvânt
ce mã trimite-n basme
Acolo unde tu
Îmi vei ploua cu astre
Vei anula pe NU.
Iar eu ca prin minune
Voi crede în destin
Iti voi cãlca pe urme
Iubirii sã mã-nchin.
Voi provoca eternul
Şi tot ce-i întelept
Şi voi sfida Infernul
Cu flacãra-mi din piept.
Iar dacã e nevoie
Voi face-un univers
Unde veţi avea voie
Doar tu şi al meu vers,
Voi bate-n porţi edene
Sã strig cã mi-am salvat
Sufletul din tenebre
Tot iadu-am ferecat
Si au rãmas inchise
Pe veci cu Lucifer
Ispite,fricã, vise,
Durere şi mister.
Iar astãzi sunt mai vie
Decât dorul din piept…
De mâine, cine ştie
spre ce mã mai îndrept ?

[*Iertare, cititor,
De te-am dezamãgit…
Vezi bine, din amor
Mi-e versul nãucit ]

Ma. 28/29 decembrie 2011

Sindromul inimii frânte

2011-12-22T13:57:00.000-08:00

Sindromul inimii frânte

În chin, de-atâta vreme,
De-un dor aşa prezent,
Inima-mi azi se teme
Cã moare, si-i nedrept...
Mã-nstiinteazã iar
Cã a –ndurat prea mult;
Mã strigã in zadar
Iar eu refuz s-ascult.
Imi zice cã-i fragilã
Cã stã sã se desprindã
Cã ultima idilã
Nu poate s-o mai stingã...
Imi cere-o bucurie
Un zâmbet cât de şters
Sã fie iarãşi vie
Sã aib-un univers.
Oh, cât e de pierdutã!
De când eu am uitat
Cã nu este fãcutã
Din lacrimi şi oftat.
Imi zice cã se-opreşte
E-un mecanism stricat.
Din zi in zi orbeşte,
Nu bate regulat.
O rog sã mai îndure
o vreme,-asa beteagã,
Cãci vine sã o fure
« ACELA »,
şi-o s-o dreagã.
Sleitã de putere
Mã crede înc-o datã…
Discretã, în durere,
Continuã sã batã…

(Ma,22 decembrie 2011)

azi -ieri - maine - azi

2011-12-18T15:39:00.000-08:00

AZI – IERI – MÂINE –AZI

Azi vreau sã uit cã mâine vine –
cu-acelaşi haos, alt poem,
cu-acelaşi gând, tot despre tine,
De mâine vreau pe “ieri” sã-l chem.

Dar ieri a fost momentu-n care
Eu mã temeam de-acelaşi “mâine”
Iar tu, prezent, fãrã-ncetare
erai fidel zilei ce vine.

Deci tu eşti “azi” – etern şi magic –
Vei fi şi “mâine”, eşti şi “ieri”
Uneori grav, alteori tragic,
Nu-mi dai nimic, nimic nu-mi ceri.

Iar eu şi azi la fel ca ieri
Am tot sperat cã poate mâine
Vei da un semn de nicãieri
Sã-mi pot cânta dorul În rime…

De mâine, nu-ţi mai scriu, promit!
Sã mã opresc la “azi” propun.
Cãci “ ieri” probabil te-ai oprit
Sã-mi mai citeşti versul nebun…

(Ma., 18 decembrie 2011)

Tu esti cafeaua mea...

2011-12-11T08:01:00.000-08:00

Tu eşti cafeaua mea …

Tu eşti licoarea-mi preferatã
Pe care-o savurez în zori
Un rit al meu, un moft, o artã,
Tu eşti cafeaua mea…cu dor.

De multe ori mult prea amarã
Ori prea fierbinte, dar selectã;
Imi dai o dependenţã rarã
Tu eşti cafeaua mea…perfectã.

In fiecare dimineaţã
Eu mã trezesc râvnind la tine;
Eşti cea care imi dã pe viaţã
O stare unicã, de bine.

Eşti practic o seducãtoare
Ce mã supune voluntar
La cea mai finã degustare
Tu eşti cafeaua mea…cu har.

(Ma., 11 decembrie 2011)

Fotografie

2011-12-09T09:25:00.000-08:00

FOTOGRAFIE

La ce te uiţi pierdut in gânduri
În ziua cea mai aşteptatã
Când una-ţi scrie mii de rânduri,
Iar alta numele ţi-l poartã?

Unde ţi-ai rãtãcit privirea
În timp ce-mbraci vesminte fine
Spre admiraţia tuturora
Oare mã cauţi iar pe ...mine?

Ca şi atunci, sunt prea departe!
Trãiri comune...se despart;
Însã la fel, noapte de noapte,
Se regãsesc şi iarãşi...ard.

Tu vei rãmâne-aceeaşi muzã
Pe zi ce trece mai rebelã;
De te-ntristeazã, ori te-amuzã
Opera mea iţi e fidelã.

Sute de zile paralele
pline de dor si neputinţã
Ne-or chinui ca nişte iele
ne-om regãsi...în nefiinţã.

MA., 9 DECEMBRIE 2011

2011-12-06T14:33:00.000-08:00

Nimeni sau Oricare

A câta oarã m-ai uitat
In viaţa-ţi plinã de ambţii
In care eu am existat
O clipã doar…fãr’ de condiţii?

A câta oarã mã visezi
In nopţile cele mai albe?
Când închizi ochii şi mã vezi
Cum iţi soptesc cuvinte calde….

A câta oarã te visez?
Azi te-am adus in altã lume!
Chiar de nu eşti, te creionez
Far' de statut si far' de nume…

Dar sã te uit, a câta oarã
Far’ de izbând-am încercat?
Nici nu vei şti cât mã doboarã
Dorul acela ferecat….!

Mã plimb pe strãzi închipuite
Bat pe la uşi fãrã de chei
Toate-s legende bântuite
De mine ….tocmai din Marseille ….

Ma., 6/7 decembrie 2011

Dã-mi tu !

2011-11-27T12:59:00.000-08:00

Dã-mi tu !

Fã-mã sã POT acum pleca,

Spune-mi cã VREAU sã pot urma,

Şi mai şopteşte-mi cã-i firesc,

Cã-i drumul meu, sã nu m-opresc!

Dã-mi tu puterea ce n-o am,

Adunã-mi forţele noian,

Strigã-mi din nou cã,DA, tu crezi

În visul meu, şi cã prevezi

Cãci unde plec, m-aşteaptã “EL”

Amor, destin, succes- un ţel

Şi îmi va şterge rând pe rând

Orice ispitã, dor, sau gând.

M., 27 noiembrie 2011

12

2011-11-12T01:49:00.000-08:00

12

Imi cain soarta, dar tãcând...
Şi-orice durere,orice gãnd
Sufletu-mi iarã amãrând
Azi ne distruge rând pe rând
A mea iubire-agonizând
A ta frustrare mut strigând
Cã ne dorim - totuşi sfidând
Orice distanţã, orice vânt
Ce ne gãteşte un mormânt
Ne face inima pãmânt
Acea traire- mpiedicând
In vise numai promiţând
Tu imi vei spune delirând
Cã îti lipsesc şi blestemând
Iar mã sãruţi, venin gustând
Iar eu privirea-mi coborând
Pe verdele-ţi ochiului stâng
Îţi sorb alene meditând
Orice clipire,orice gând
Iar fericirea pare cânt
Cãlãtorind pe trup de vânt
Gãsindu-ne iar delirând
privindu-ne agonizând
Cãci am ales azi fredonând
O dragoste ce din pãmânt
O sa renascã triumfând
Şi-o sã uneascã iar sfidând
Şi timp, şi viaţã şi mormânt.

Mecanism stricat

2011-10-30T04:39:00.000-07:00

Mecanism stricat …

Ştiai cã te-aş putea iubi

Fãrã sã-mi pese de real..

Şi veşnic te-aş asemui

Cu-n zeu pierdut, un ideal...

Cunoşti profundul ce ţi-am dat

In timp record sau contratimp;

Noian de gânduri mi-ai luat

Eu n-am cerut nimic la schimb.

Azi doar pãstrez cu-nduioşare

Câteva nopţi şi-un an de vis,

Nou-ţi statut, durerea care

mã vor ghida spre…compromis.

Sufletu-mi trist din nou sfideazã

o raţiune iar umbritã

de ganduri care-nnobileazã

Trecutul, calea spre ispitã.

Dar voi opri tot mecanismul!

Inima-mi iarã s-a stricat...

Ea nu mai recunoaşte timpul,

O ia-napoi...tot spre pãcat...

Nu-mi mai rãmâne altã cale:

Probabil am sã o strivesc!

Iar dacã nici aşa nu moare

Va trebui s-o-nlocuiesc !

(M., 30 octombrie 2011)

Sfidare

2011-10-30T03:54:00.000-07:00

Sfidare

"Adio" n-am sã-ţi spun nicicând

Am hotarât sã-ţi dau crezare :

Cu cât ne-am evita mai mult

Cu-atât trecutul reapare.

De astãzi doar am sã te-astept

Sã-mi faci un haos printre gânduri

Iar focul inimii din piept ,

Am sa-l transpun in vers si rânduri.

Nu ma lãsa sã sper vreo clipã ,

Dar nici nu pune la-ndoialã

C-a sufletului biat-aripã

Nu va fi gata de zbor iarã...

Eu sunt aceea ce renaşte

Deşi-i perdantã permanent.

Cãci numai eu puteam cunoaşte

Simţiri nebune, dor strident.

.........................................................................

Nu esti al meu si totusi, iatã,

- prin ganduri, suflet si idei -

Ce mult imi aparţii deodatã!

Al meu nicicând…mereu al ei…

(M., 30 octombrie 2011)

Inspiratie

2011-10-26T11:38:00.000-07:00

Inspiraţie

Credeam cã totul e tãcere

Şi cã trecutu-am îngropat

Dar azi izbeşte cu putere

Surprinzãtor, neînfricat.

Şi ce gãseşte-n mine iarã?

O inima de dor sfârşitã,

Nespuse urme de-ndoialã

Şi-un gust amar...dupã ispitã...?

Vai, nu-ţi dai ochilor crezare?

Nu-i tot acolo ghemuit

Sãrmanu-mi suflet în visare

Agonizând in colţ pitit?

Nu mã gaseşti îngenuncheatã

Iar sarutându-ţi poze,urme

Cu o durere adecvatã

Convinsã cã n-o sã se curme ?

Trãiesc? Dar cum? Prin ce minune?

Dar oare am mai şi zâmbit?

Oh, dragul meu, e-o altã lume!

Iar NOI aceia am murit...

(M., 26 octombrie 2011)

Non - parfum…

2011-09-13T12:33:00.000-07:00

Non - parfum…

Tu ai parfumul unui răsărit pe malul mãrii…

Apreciat de pescăruşi in zborul lor

Aroma unicã de sare, a chemării,

Ce n-o poţi da uitării prea uşor…

Si ai mireasma unui asfinţit la munte…

De brad, după furtunã, fumegând,

Îmi răscoleşti trăiri puternice, mărunte

Lăsate-n urmã nu mai ştiu de când.

Si iţi adulmec pielea mult prea finã

Ce-aduce a ghimbir, a mosc ori a santal

Amestecând simţire, dor si vinã

Cu iz de nebunie şi flori de portocal.

Deşi lipseşti parcã de-o veşnicie

Eu non- parfumul incã -ţi regăsesc

In fructe, flori, in toamna ruginie

Sau poate nicăieri…aşa cum e firesc…

(M., 13 septembrie 2011)

Spune DA

2011-09-13T12:01:00.000-07:00

Spune DA

Iţi aminteşti cã ti-am adus furtunã

Şi prea multã ispitã-n viaţa ta

Când inima de dor bãtea nebunã

Iar noi gustam tot ce nu va urma?

Adu-ţi aminte, n-am cerut mai mult…

doar ochii sã-ţi sărut in noapte, apăsat

sau gura-ţi nesãtulã şi sã-ti gust

amorul ce-mi dezvălui cu nesaţ.

Îmi amintesc tot ce ce mi-ai dăruit :

Un şir de nopţi mult aşteptate

in care amândoi am consimţit

C-aşa o legãturã n-are moarte.

Sã ne-amintim cã n-am promis ceva

Iar viaţa-i datã ca sã ne surprindă

La tot ce-am scris,te rog hai, spune Da

Şi nu-i da focului prilej sa se aprindă…

(M., 13 septembrie 2011)

Tie...

2011-09-06T07:37:00.000-07:00

Ţie…

E bine iar sa cãutãm

Scântei unde-i deja cenuşã ?

Un nou prilej vieţii sã dãm

Sã redeschidã acea uşã ?

Ii spui iubire, eu –blestem.

Sãracii noi, ce-am invãţat?

Din tot deceniul spulberat

Intre un Iad si un Eden ?

Ne-om regãsi intamplator

Imaginand o reverie

Si tot ce n-a putut sa fie

In vesnicul nostru amor.

Nici tu, nici eu in astã lume

Nu ne-am gãsit incã vreun loc

Gândim cã n-am avut noroc

Si cã plãtim greşeli strãbune.

Iţi amintesti? E-un an, mai bine,

De când speram la altã viaţã

Dar inimile nostre-ngheaţã

De dor, din lipsã de iubire.

Si ce singurãtate gri

Trãiam in doi, in seri de-a rândul !

Ne consolam insã la gândul

Cã fericirea va veni.

Dar iatã-ne invinşi de vreme,

De lume sau de circumstanţe,

De noi sau poate de instanţe

Ce au ştiut cã timpul cerne.

Şi ne-a cernut pe câte unul …

Ce s-a ales astãzi din noi ?

Tu vezi ce suntem amândoi ?

Eu mai pierdutã… Tu, nebunul …

(M., 6 septembrie 2011)

Scrisoare către tine …

2011-09-02T11:46:00.000-07:00

M., 2 septembrie 2011

Frumosul meu,

Ti-am uitat vocea de când ţi-am imputat tăcere

Si iată, cum de-atunci, in seri de-a rândul,

In colturi reci, întunecoase si stinghere

Imi zboară obsesiv acolo gândul….

Acolo unde? am aflat; la ziu-aceea norocoasã

Când pentru tine viaţa –avea sã scrie

O nouã paginã, o soartã aleasã,

O reuşitã poezie…

Si nu apar, cum e firesc, in niciun vers.

Căci alta-i pagina – nchinatã mie

Dar ea poate a ars, sau doar s-a şters

Oricum era o simplã … elegie.

…………………………………………………

Septembrie mi-aduce vestea mare

Bietul meu suflet, prea bătrân aşteaptă..

Mă-ndeamnă sa pornesc pe o cărare

Mă consolez la gândul c-ar fi dreaptã…

Mă-nvaţă despre uşa ce- am închis-o ţie…

Si tot amorul care aprig l-am negat.

Făgăduindu-mi calea in toamna cea târzie

Spre fericiri la care o viaţã am sperat.

Dar nu-nainte sã-ţi aştern, iubite,

O altã simplã, banalã cuvântare

In care un ADIO scris, pe negrăite,

N-ar avea rost, ar fi ca o chemare.

…………………………………………………

Promite-mi mut, suflete cald,

Ca in hazardul vieţii de te-oi regăsi,

Vei fi acelaşi înger cu ochii de smarald

Iar eu din dragã, mai dragã iţi voi fi.

Promite-mi sã îmi ierţi dorinţa de a scrie

Nevoia de-a cânta tot ce nu am trăit

Amorul, ficţiunea, doza-mi de nebunie

Cu care poate, iată, tu te-ai obişnuit.

Ars poetica

2011-08-20T12:39:00.000-07:00

ARS POETICA

Tu incã-mi mai citeşti

Umila-mi poezie ?

Nici n-ai sa bãnuieşti

Cât lupt cu o hârtie!

Imi fug idei nãvalã

Când mã aşez la scris…

Şi-aş vrea,fãrã-ndoialã,

S-aştern ce am de zis.

Intemniţez cuvântul

Prin scrisu-mi apãsat ;

Dar iatã, cain gândul

Ce iarãşi a zburat!

Din nou îmi critic versul

Cã nu poate supune

Intreaga mea fiinţã

Cuvintelor comune.

In fine, cu sudoare,

Inşir încet, sfiit

Dorinţe arzãtoare

Ce mistuie mocnit.

Probabil viaţa-mi toatã

Voi fi o sclavã ţie,

Puseurilor tale,

Vicleanã poezie!

(M., 20 august 2011)

---

2011-08-20T04:59:00.000-07:00

Un DOr NEBUN

Mi-ai dat nemãrginirea

În timpu-ţi limitat

Şi altfel fericirea

Îmi conturai treptat.

Erai ca roua care

Explicã dimineţii

C-o va trãda la soare,

Pan’ la cãderea nopţii.

Erai poate ca ploaia

În luna lui cuptor

Salvând toatã suflarea

Şi orice muritor.

Eu te vroiam zapadã

Cãci preschimbarea ta

In rouã, ploaie caldã,

Oricui tu vei plãcea.

Ştii? pentru mine este

Un singur anotimp…

O iarnã de poveste

Ce mã întoarce-n timp.

Iar dacã-n existenţa-mi

Mai am şi zile triste

Promit sã-ţi « cânt » absenţa

În versuri…optimiste.

(M., 20 august 2011)

Cameea sufletului meu

2011-07-02T05:50:00.000-07:00

Cameea sufletului meu

Ar fi putut sã fie

Cel mai frumos amor

Ce doar în poezie

Ii regãseşti decor.

Ar fi putut sã fie

O dragoste nebunã

Traitã-n frenezie

Ce-n veci nu se mai curmã.

Şi-aş mai fi vrut sã fie

Un legãmânt firesc

Rostit cu-asa tãrie

Sã-nfrunte ce-i lumesc.

Tu ai fi vrut sã fie

Un timp dat inapoi

Asa încât doar mie

Sã îmi oferi un “noi”.

Acum cu nostalgie

Zâmbim la tot ce-a fost.

Cãci ce-am fi vrut sã fie

Azi nu mai are rost.

.................................

Tot azi ca pe o camee

Te-aşez într-o cutie...

Pãstrându-te sub cheie

Şi-n suflet...pe vecie.

(M., 2 iulie 2011)

TGV

2011-06-29T10:14:00.000-07:00

TGV

Odatã-n gara condamnatã

A poposit un tren rãzleţ

Şi-aşa subit, urcã o fatã

Pe-un vânt nãpraznic şi ingheţ.

Il mai vãzuse-n altã garã

Dar neavând atunci bilet

A refuzat sã urce darã

Si a rãmas cu-acel regret.

Cât de frumos il regãseşte !

Desi-a trecut atâta vreme…

Nici azi biletul nu-si gãseşte

Dar totuşi urcã, nu se teme.

E şansa ei de-a crede-n basme

Cãlãtoria de pe urmã,

Când ea ajunge pân’ la astre

Şi-acolo visul i se curmã.

Cãci trenu-acesta fermecat

Azi rãtãcind ca o himerã,

Are un naş, e aşteptat,

Iar fata-i doar o pasagerã.

Si undeva-ntr-o garã mare

Naşul aşteaptã trenul, mut.

Treptat, fata-n a ei visare

Realizeazã cã-i...vândut.

..............................................

In gara mea azi pãrãsitã

Nu mai aşteaptã niciun tren.

Nu-s nici amantã, nici ispitã,

Nici n-am bilet...şi iar mã tem.

(B., 28 iunie 2011)

Film prost

2011-05-28T02:22:00.000-07:00

Film prost

Ca o actritã-n decãdere

Ce-şi pierde rolul mult visat,

Privesc sfarsitã, in tãcere

Un public prea curând plecat...

Simt ca îl pierd, şi culmea, iatã,

El nu a fost nicicând al meu!

Când sã m-aplaude vreodatã

Dacã a fost absent mereu?

Tot azi particip la o galã…

Acee-a filmului în care

Am fost acţrita principalã

Care-a lipsit de la filmare.

O, eu jucam…imaginând

Cã-n faţa mea o sã aparã

Cel mai drag public, şi curând,

Voi fi actriţa principalã.

Şi-am asteptat visând nebunã

Cã el va fi cel mai loial,

Interpreta-vom impreunã

Un rol al vieţii, abisal.

Dar iatã-mã astazi haínã

Fãrã de public, fãr’ de rol

Lipsitã de-aripi,ori de vinã

Şi doar al vieţii...turnesol.

..............................................

Paradoxal, de la-nceput

Ştiam cã nu-i nicio filmare...

Ci doar un public unic, mut

Ce-a fãcut parte din visare.

……………………………...

Tu, cel ce ţi-ai oprit privirea

Pe aste rânduri fãrã sens

Te rog ,mã crede, cã IUBIREA

Azi A PIERIT din univers.

Acasa (25- 28 mai)

Azi

2011-05-15T03:58:00.000-07:00

AZI

Știi? Azi ți-am recreat privirea
Ce ți-am sorbit-o-n miez de noapte...
Atunci când ne-am pierdut cu firea
Si-am ars sublim dorințe, fapte.

Azi iar ți-am creionat destinul
Pe placul meu, ca o păgână.
Iar gustul dragostei - pelinul
L-am regăsit, mi-e la-ndemana.

Tot azi încerc din răsputeri
Sa retrăiesc tot efemerul;
Caci nici iubiri și nici averi
Comparativ, n-atins-au cerul.

Nu-mi pasa azi de-n acea clipa
Ai fost un simplu spectator
la ce vedeai ca se-nfiripa
în sufletu-mi ție dator...

Venise clipa de pe urma
Si-ntâiul ceas doar pentru noi
Când orice temere se curma
Si-orice speranță de-a fi doi.

De-aceea azi, iubite,iată,
Scriu cea mai slaba poezie,
Caci în trăirea mea cea oarba
Pan' și talentul...ți-l dau ție.

Rvdr

2011-04-16T07:09:00.000-07:00

Rvdr

La gândul c-am sa te revăd
In numai doar câteva zile
Zbor în visare și-ntrevăd
Trăiri, emoții puerile.

Deodată-n piept simt cum tresare
Rebela-mi inimă pe jar,
Făcând scenarii tot mai clare
De care tu nici n-ai habar.

Probabil nu ai sa-mi dezvălui
Ce-ți spune sufletul hain
Nici timp nu ai! Căci te învălui
Cu sărutări de dor...și chin.

Oricât ai vrea sa iți păstrezi
Acel control ce-ți e specific,
De-atâta dor îngenunchezi...
Căci focu-acesta e mirific.

Si-asa uniți în noaptea sfântă
Lumină vom lua din noi;
Ne-om asuma orice osânda
Doar pentru clip-asta-n doi.

Vom abdica de la morală,
De la principii, de la norme
Dar demonstrând că din prihană
Am inventat iubiri enorme.
(16 aprilie 2011)

Fără stare

2011-04-14T05:33:00.000-07:00

Fără stare

Si totul a rămas așa...
Un gol imens, doar necuvinte,
Puterea mea de a spera
In colt de suflet sta cuminte.
Așteaptă parca sa se-ntample
Un vis demult imaginat,
Ce-mi bate cu putere-n tâmple
Sa știu ca încă n-a plecat.
Iar eu, în noapte, solitară,
In fata colii de hârtie
In grave-acorduri de chitară
Îmi torn amaru-n poezie.
Căci nu m-am întrebat o clipă
A câta oară m-au trădat
Acei ce au făcut risipă
Cu anii mei...și m-au uitat.
N-am cântărit nicio secundă
Șiruri de lacrimi ce s-au scurs.
Sau cât zăceam ...o muribundă
De dor, de haos, pe ascuns.
Azi nici nu simt de mă mai doare
Nu-mi pasă dacă sângerez,
Atâta timp cât în visare
Din când în când mai evadez.
Iar voi ce mi-ați promis eternul
Nu va mirați că azi mai sunt!
De concurez iar cu infernul
E pentru EL - necunoscut.

Iasi...

2011-03-30T08:58:00.000-07:00

Iași...

Te-am cautat atent, la pas
Prin colțuri vechi,dragi suveniruri,
Unde-n trecut făceam popas
Iar păsări ne-nchinau lungi triluri.

Știam ca e cu neputință
S-apari în ceas sublim de Iasi;
Insa din marea mea dorință
Te naști din doru-mi pătimaș.

Iar când am revăzut palatul*
Ai devenit real, prezent.
Parca priveam unul la altul
Planificând un gest "prudent".

Am ignorat tot viitorul
Ne-am raportat doar la trecut.
Am nuanțat prezentul, dorul,
Si am ales răspunsul...mut.

De-acum vom ști fără-îndoială
Caci legătura ce-am clădit
Va tăinui în timp, loiala
Amorului cel netrăit.

(Iasi, 26 martie 2011)

Sau nu

2011-02-20T13:17:00.000-08:00

Sau nu …

Ce e cu noi ?

Când « ne-am născut » ?

Din ger, pe ploi,

Din crivãţ mut?

De ce-am ales sa facem schimb

De verdele privirii noastre?

Iar mai târziu mana sa-mi plimb

Pe chipul tău lucind in astre?

De ce mă laşi sa cred in noapte

Ca-s dintre Eve, cea mai dragã?

Si prin sărutul gurii-ţi coapte

Pui in pericol viata-ntreagã?

Ce ţi-am făcut de m-ai ales

Sã-ţi port un dor fidel, pregnant?

O fericire de neşters

Atunci când tu apari din neant…

De ce ti-as reproşa ceva?

Dorinţã, nebunie,dor…

De vreme ce prin viaţa mea

Eşti cel mai tandru cãlãtor?

De-aceea-n ziua despărţirii

Fiindcă de tine-am avut parte,

Primeşte-n ciuda legii firii

Promisiunea mea…de carte.

Romanţa infidelei

2011-01-22T07:22:00.000-08:00

Romanța infidelei

Oh, de-ai vrea sa nu mai pleci

De tot ce-am strâns m-aș lepăda!!

M-aș reclădi, reinventa

De-ai fi al meu în veci de veci.

Iar de mi-ai cere sã rămân,

O clipa nu aș șovăi!

E tot ce mi-ar mai trebui

Ca sã alung un gând păgân.

Si dacã e cu neputinţã

Sã-ndeplineşti ce am visat,

Fii musafirul invitat

Pentru o noapte…o dorință!

Apoi în zori, pe nesimțite

De mine când te-ai lepăda

Sa-ți spui ca sunt – în sinea ta –

Cea mai iubitã din…iubite.

Iar eu târziu când m-oi scula,

Uitatã-n timp, pierdutã-n faptã,

Sa-ți fiu cea mai dragã amantã

Din toate câte-or exista.

Ritm

2011-01-19T13:02:00.000-08:00

Ritm...

Eu iarăși plec

Revin apoi.

Mă răzgândesc

Vreau lucruri noi.

Si cer repaus

-mă căiesc-

Mi-e dor de haos

- obosesc –

Apoi revin

Si plec din nou.

Mă-mpiedic iar

Vad ceva nou.

Dar nu-l râvnesc

Regret apoi.

Renunţ la tine

Vreau un Noi.

Mă-nvinuiesc

Si te blestem,

Mă răzvrătesc

Si iar te chem.

Apoi te-alung

Si te doresc.

Iar când te-ajung,

Te ocolesc.

Si mă revolt

Si te opresc

Si dezinvolt

Iar te privesc…

Si te acuz

Te răsplătesc

Apoi m-amuz

Iar mă „topesc”.

Mă tem din nou,

Mă reclădesc

Fără ecou

Strig „te iubesc”.

Azi ai plecat

E nefiresc!

Tu ai scăpat

Mă prăbușesc.

Stare...

2011-01-18T12:49:00.000-08:00

Stare...

Şi dacã tac,

EU zbier in gând…

Iar dacã zac,

Bolesc umblând.

Atunci când plâng,

Lacrimã nu-i…

Mă vait râzând

Cã nu-s a lui.

Azi mor trăind

C-un dor mişel…

Mã sting arzând…

Lipseşte EL.

2011-01-04T05:58:00.000-08:00

Bun rămas...

Ai sa-mi rămâi atât de drag!
Azi fără voia mea te las
Îți mulțumesc ca-n al meu prag
ai apărut...dar, "Bun rămas"...

Vreau sa rămân- acea dorință
Si acel freamăt fără glas
Si cât pe ce o suferință,
Un foc nestins...oh, "Bun rămas"...

De-ți voi lipsi la ceas de seară
Sau ai nevoie de popas,
Gândește-te la mine iara
Dar nu veni!...deci "Bun rămas"...

Iar eu, în gândurile mele,
Imagina-voi pas cu pas
Cea mai frumoasă dintre ele -
EA, Netrăita..."Bun rămas"...

Dar poate, în al vieții haos,
coincidență sau impas,
Ne-om întâlni pentru-un repaos
Si-om recrea alt "Bun rămas"...

Însă acum, dragă "străine",
Venit-a clipa de retras...
S-o facem cum o știm mai bine:
fără cuvinte..."Bun rămas"...

2010-12-19T12:11:00.000-08:00

Lipsă...de tine

Deodată, într-o seara,
Zburând discret, cuminte,
Intrase pe fereastră
Fără sa iau aminte,
Un fluture mic, tainic,
Neașteptat, sublim,
Al sufletelor crainic
Si-al inimilor chin.
Ajunse iar la mine
Deși nu-l așteptam.
Știam de unde vine...
Dar il ademeneam.
Prin diafanu-i zbor
Si prin mișcarea-i tandra,
Schița un dans ușor
Debut ca de ciuleandră.
Si am pășit umil
Cu dânsul mână-n mână
In haosul sublim
Purtând aceeași vină -
Si-un unic foc nestins
In suflet și privire,
Dorință de neînvins,
O dulce amăgire...
Oh,gingaș,zburător,
Deși-ți respir simțirea
Absenta naște dor!
Împiedică-mi iubirea!

2010-12-05T14:35:00.000-08:00

Gând...

Iarăși sa-mi bați la ceas de seara
La poarta inimii confuze
Si sa-mi șoptești ca-ntaia oara
Ca sunt asemeni unei muze.

Nu ma iubi ca toți ce-au fost!
Fiindcă tu ești prezent etern.
Sa te compar n-ar avea rost
Tu ești antic, clasic, modern.

Prin pasiunea emanata
Frumosul meu, cu chip senin,
Ești ce va fi, ce-a fost odată
Si mai ales, prezent sublim.

Nu vreau sa fii ce am visat
Pentru ca visu-mi e mărunt.
Tu esti si ruga, si pacat,
Iar eu ispita-ți de demult.

Frumoasa Infidela ...

2010-12-05T14:22:00.000-08:00

Ma iartă, tu, viata maestra,
Ca din amarul ce mi-ai dat,
In existenta mea terestra
Am strâns doar mierea, te-am sfidat.

Ca o matase destrămată
Ce nu își pierde strălucirea
De dragul a ce-a fost odată
Mi-am dăruit din nou...simțirea.

Si am trăit cât pentr-o lume
In numai doua nopti de-argint...
Si n-aveam forma, n-aveam nume
Ci doar menirea sa îl simt.

Promisiunea de-nceput
Si o dorință - foc mocnit-
Au dăinuit in timp, tacut,
Pana-ntr-o zi, și s-a-mplinit.

I-am acceptat arzand doar rolul.
Ma iartă, viata mea rebela!
El n-are vina! El e-actorul!
Iar eu frumoasa infidela...

2010-12-05T14:08:00.000-08:00

Verde...
Oh! Ochii ni-s atât de verzi!
Nici n-am visat, nici n-ai sa vezi,
A lor splendoare sa păstrezi
Pentru atunci când ma revezi.
Ia-mi verdele! Sa mi-l veghezi!
Iar verdele-ți...Nici n-ai sa crezi!
Am sa ți-l fur când tu visezi
In noapte, când nu sunt dovezi!
Aceeași cale sa urmezi
De-ți va fi dor de ochii-mi verzi...
Si ca dorința sa n-o pierzi
Verdele-mi fură în amiezi!

2010-12-01T07:14:00.000-08:00

Merci...
Pentru un licar de speranta
Si pentru felul tau de-a fi,
Pentru imensa-ti toleranta
Si pentru felul de-a zambi,
Ma simt datoare sa-ti dedic
Pe-o foaie simpla de hartie
-fara de forma, far' de plic-,
Doar gandul meu, prin poezie.

Nu trebuie sa fii surprins!
E constatarea unui sarm
Ce parca din povesti desprins,
Mi-l daruiesti prin glasu-ti calm.
Si de aceea, drag "strain",
Te rog distanta sa invingi!
Si-n ceas de seara, alb, senin,
Sa te alint, sa ma alinti...

Fara titlu

2010-11-03T10:44:00.000-07:00

O lacrima discreta
In ochiu-mi verde, stâng
O inima cocheta,
Si-un dor ce e nătâng,
S-au strâns odată toate
Sa-ți spună pe furiș,
Ca astăzi -mâine, poate
Vreau sa renunț la vis.
Iar tu, nedumerit,
Te uiți la mine lung.
Oh,tu, cu chip smerit!
Da-mi voie sa te-alung!!
Caci pribegia noastră
Vezi bine ce-a făcut...
A fost asa frumoasa!!
Si totuși...a durut.

Un inceput sfarsit

2010-11-03T09:27:00.000-07:00

O seara ca multe altele ce vor veni...Liniste ce ma asurzeste si o dorinta nebuna sa gresesc. Da, ai citit bine...sa gresesc :). Dar nu o voi face, pentru ca efortul meu ar fi în zadar. Nu trebuie sa intelegi nimic, nici nu ai avea cum. Doar ca vroiam sa scriu, sa tip prin scris :). Avem uneori un comportament asa ciudat noi, oamenii...și culmea, eu chiar ma lupt sa îmi simplific existenta. Nu-mi iese mereu, e adevărat, însă îmi place mult de tot gustul demnității, chiar dacă aceasta provoaca suferință pentru moment. Eh...toate trec, dar "ramane urma lor" spunea cineva. Si bine zicea! De ce oare nu putem ieși și intra în viata ca într-un ring? Astfel, m-as putea retrage când m-as simți depășită și as reveni când mi-as aduna puterile. Dar cu initierea cum ar ramane, nu-i asa? Cum as mai fi eu pregatita pentru ceea ce va urma>?
Probabil e cea mai "slaba" postare: aveam chef sa scriu, iar acum recitind, îmi dau seama ca nu am transmis nimic, ci din contra, am transferat ceata de afara în aceste rânduri. Insa ea exista în mine înainte de a fi un fenomen pur meteorologic. Ceata mea va trebui sa dispara încet, încet pentru ca durează de ceva timp... Daca L-as întreba pe Dumnezeu de ce mi-a trimis-0, El mi-ar răspunde ca sunt una dintre preferatele Lui...și știu prea bine ca acest răspuns m-ar mulțumi. Asa ca nu o sa-L întreb asta...O sa Ii spun în schimb ca sunt pregătită pentru a primi Albul... el îmi face bine și îmi pune în ordine gândurile...Deci, Doamne, când vei nimici ceata mea, sa știi ca ma vei găsi asa cum m-ai lăsat: sperând...

Froid - dedans et dehors

2010-10-07T11:29:00.000-07:00

Je n'ai pas ecrit depuis longtemps...mon journal est oublie je sais pas ou, dans un amas de choses...sur un amas de sentiments: peur, desir, regret, nostalgie, larmes, gaiete qui se confond avec le bonheur...Le froid m'a fait n'etre plus moi...qui suis-je? qu'est-ce qu'a reste de ce "nous"? tu t'enfuis, je disparais ...et ce qu'il etait une fois "le notre" aujourd'hui c'est un souvenir plutot amer. Il faut recomencer? Quand? D'ou?
il fait froid...dans mon coeur tout est gele....est-ce que tu existes encore pour moi? le plus probable, oui...mes les sentiments se sont endormis...car une raye inattendue, effrayante, plaisible et passagere a la foi m'a fait me reconstruire...etre une autre...la souffrance, le doute, la douleur accumulee...tout a donne une nouvelle femme...une presence que tu ne veux plus la regarder car elle est si incompatible avec toi ...mais, toi, mon unique, tu sais que tu me veux, mais tu n'en sais pourquoi...et voila mon froid: si tu ne te rends pas compte de ce que je suis, pourquoi dois-je recomencer?

2010-06-06T10:20:00.000-07:00

On a brise le miroir...un miroir qui a une premiere vue paraissait si parfait et beaucoup plus que cela, il paraissait refleter la realite...un bonheur desire par tous ceux qui voyaient dans les deux un exemple a suivre...Quel mensonge! Une solitude en deux criait en silence qu'elle veut sortir et montrer a tout le monde que c'est la pire lecon d'amour...Ils sont si fatigues, si vieils dans leur interieur qu'ils se sont exiges une pause...Pause ou bien le neant? On ne sait pas ...ou pas encore...Tout ce que j'ai pu entendre ce sont les larmes qui coulent entre le coeur et la peau...si tu n'es pas attentif, tu ne peux pas les entendre...mais elles sont la depuis longtemps...se sont ecoulees plusieurs fois avec la pluie et ainsi les sons se sont menages reciproquement...aussi pour tromper eux-memes et le monde...Il y a eu la peur de ne pas decevoir, la tendance de s'accorder maintes chances, en disant toujours que c'est la derniere a accomplir...mais non!!! C'est pas vrai!! Maintenant la cortine est tombee...le miroir s'est casse et il est devenu ce qu'il a toujours ete: une realite vecue...une confusion, une peur, un desir de commencer ou de recommencer (on ne sait pas)...un chaos interieur inimaginable ...

2010-05-21T12:47:00.000-07:00

LA SAISON DES SENS...

Aies le courage de vider tout...

2010-05-09T02:14:00.000-07:00

Mi se intampla foarte des sa ma izbesc sau sa imi pun eu insami intrebarea "Cum ma vad peste un anumit numar de ani?"...Raspunsul este de fapt un melange de ideal, speranta, un dram de utopie si un optimism aproape impus. Cred ca asta ne face sa existam, sa mergem mai departe intr-o lume in care totul devine din ce in ce mai incert.

Revenind la intrebarea de care aminteam mai sus, acum sau in ultimul timp am tendinta sa raspund "Asa cum arata poza aceasta"...Nu stiu altii cum sunt dar pentru mine linistea sufleteasca (si as vrea sa subliniez clar acest lucru ) este esentiala; nu iubirea, nu banii, nu agoniseala aceasta care ne tine o viata "incurcati" sau ne face niste "speculanti de ocazii"...Nu! Sa ai acea lejeritate interioara sau sa te simti "a l'aise" precum spune francezul, e mare lucru.

Va invit sa priviti poza aceasta...ce va inspira oamenii acestia, cuplul acesta minunat? In primul rand imi veti spune probabil ca este o imagine culeasa de pe net din lipsa de subiecte si din nevoia de a filosofa pe o tema ca sa mai creez senzatie pe blogul meu...Nu. Gresit. Poza aceasta este cat se poate de reala si de ROMANEASCA. Ciudat, nu? Incredibil! A fost facuta cu un an in urma la Brasov. L-am rugat pe prietenul meu sa ii fotografieze pentru ca m-au frapat. De atunci o tot privesc periodic...Ce-mi inspira mie? Multa, multa liniste, un respect reciproc enorm si o confirmare a faptului ca intre ei A FOST o iubire foarte mare. De ce A FOST? Pentru ca numai o dragoste mare din tinerete si o incredere desavarsita stau la baza relatiei trainicice de acum. Din punct de vedere fizic au reusit sa ma faca sa ii privesc cu admiratie minute in sir si mai apoi timp de un an de zile sama raportez la fotografie ca la un model de "ASA DA". Azi cand scriu asta poate unul din ei nu mai exista printre noi insa pentru faptul ca m-au marcat atat de frumos si m-au facut sa "ravnesc" numai la o batranete ca a lor inseamna ca au atins nemurirea...Va doresc sa aveti pace sufleteasca !

2010-04-03T12:21:00.000-07:00

Draga cititorule,

Poate nu sunt eu in masura sa iti tin o lectie deschisa despre nimic...cu atat as fi mai nedemna sa iti predau o lectie despre Dumnezeu...Insa vreau sa cred ca oricum ai fi : tanar, batran, intelept, rebel, emo, bogat sau sarac vei merge sa iei Lumina. Vreau inca sa cred ca vei fi acolo nu pentru ca te-au luat neamurile cu forta sau prietenii cu promisiunea ca veti bea un pahar dupa...ci pentru ca asa SIMTI TU. Pentru ca esti constient (sau vei fi de acum incolo) ca aceasta Lumina iti va veghea pasii, iti va insenina gandurile si iti va reda increderea pana la Invierea viitoare...

Asta seara voi fi la biserica din oras si imi doresc din toata inima sa ma intalnesc cu cat mai multa lume, sa mi se confirme faptul ca desi valorile nu mai sunt apreciate, inca mai suntem principiali. Sa va curatati sufleteste prin Lumina! Un Paste linistit tuturor!

2010-03-15T23:53:00.000-07:00

Tout simplement avec l'envie de recommencer...dans tout domaine...Je me rends compte que je n'ai pas ecrit depuis longtemps, mais je ne savais pas quoi ... Grace a (ou bien a cause de) cet etat d'ame inexplicable, mais lourd, oui, lourd au sens propre du mot je veux recommencer, prendre le train convenable, ce train qui a eu trop de vitesse ou ce train qui m'a trompe en me disant qu'il serait arrive. Peut etre je l'ai pris sans conscientiser, et dans la meme perte de memoire je suis descendue dans une station que je ne la reconnais plus. Changement, desir fou, reves, songes...chaos. Qui a le gout du risque? Moi,non. Je n'en ai pas. Mais je sais que le vent soufflera dans une direction correcte et que je serai la feuille qui volera ... au hasard; le feu brulera encore une fois et dans ce moment -la je serai prete a me purifier...au hasard; donc, il existera sans doute, un jour, un instant quand la vie changera completement...et moi, je me laisserai dans ses bras...au hasard.

2010-02-15T01:03:00.000-08:00

Regres...

Ei cand s-au separat?

Nici unul nu se-ntreaba

Cum apa era foc

Si focul era apa...

S-au trezit in neant.

Azi nu se mai asteapta

Ca apa fi-va foc

Si focul iarasi apa...

Azi suflete- n delir,

Au fost un tot odata.

Cand apa era foc

Si focul era apa.

Ori acum trupul lor

S-a frant in doua - iata!

Azi apa nu e foc

Si focul nu e apa...

2010-02-13T11:08:00.000-08:00

Ziua lui Valentin :))

O lume stresata care se agata nebuneste de aceasta zi... Adulti, adolescenti, cu totii isi fac planuri pentru ziua aceasta "a dragostei". Avem nevoie de o zi in care sa ne iubim? Sa ne declaram dragoste eterna sau mai rau, sa ne casatorim pentru o zi? Cam cat poate fi de aberant? De ce am nevoie de 14 februarie ca sa ma trezesc la viata? De ce sa imi invit iubitul in oras si sa il astept cu o inima mare rosie de plus sau o alta chinezarie neaparat rosie? Poate sunt "setata" eu altfel, insa eu am nevoie in fiecare zi sa fiu iubita si prefer SA SIMT ASTA decat SA MI SE SPUNA "i love you" prin intermediul unei inimi tinute in brate de catre un maimutoi de plus... Poate sunt rea sau ma credeti frustrata, dar chiar nu imi place sa vad cat a ajuns lumea sa creada in toata tarasenia asta creata de mass-media si de niste oameni care vor sa faca si ei niste banuti.

Eu vreau doar sa ma trezesc in fiecare dimineata zambind pentru ceea ce viata imi ofera, sa fiu multumita si sa ma simt implinita sufleteste fie ca e 2 ianuarie, 16 februarie sau o zi din octombrie...Prea putin ma intereseaza ziua asta a lui Valentin... Cel mai important lucru pe lumea asta este sa nu poti exprima in cuvinte iubirea ce o simti pentru barbatul de langa tine. Cand deja ai o evidenta dictata de catre adverbe precise de cantitate (mult, enorm) sau de mod (la nebunie), atunci mirajul acela e pe cale de disparitie...

Iubiti-va oricum, oricand, oriunde!!!

2010-01-26T08:07:00.000-08:00

Lectia de prietenie

Intr-un ger nemilos, atat fizic cat si spiritual, vreau sa vorbesc despre marea si cea mai frumoasa ocazie pe care viata mi-a dat-o: SA INVAT SA AM PRIETENI. E minunat acest sentiment, cu toata incarcatura lui uneori poate prea "grea" in sensul propriu al cuvantului. Dar ce frumos e sa "induri" aceasta misiune. Nu vom sti niciodata daca am indeplinit-o cu adevarat. Insa pentru mine e de ajuns ca printr-un sir de cateva (putine) telefoane sa fac o retea pe cinste, sa unesc sufletele noastre laolalta pentru ca mai apoi sa gustam impreuna din cupa mierii sau a fierii...Nu cred ca ar trebui sa ne intrebam ce sa facem, ci doar sa aratam zi de zi, neconditionat, ce mult inseamna PRIETENIA NOASTRA. Cel mai important este sa nu avem la un moment dat sentimentul ca am gresit acolo sau dincolo, ca nu ne-am inarmat cu destula rabdare cand una era mai nervoasa, cand una era mai trista sau viata o incerca...Nimic din toate acestea!! Indiferent cat suntem de stangace (imi cer scuze daca perspectiva mea femenina i-ar deranja pe unii) Prietena noastra va sti sa ne judece raportandu-se la ce suntem noi in plenitudinea noastra si nu va tine seama de "scapari". Astazi, desi am fost servite cu o "cafea amara",noi, "fiintele dulci" am luat-o ca atare pentru ca suntem suficient de puternice sa o bem pana la capat ca sa stim sigur ca s-a sfarsit cu raul..."Soarele" nu numai ca VA aparea, ci deja e acolo, pregatit sa ne zambeasca. Tot astazi, vreau sa le spun prietenelor mele, in special acum UNEIA, "sufletul meu pereche" cum spune ea, ca lectia de prietenie am invatat-o asa cum am putut eu si am interpretat-o asemenea. Unicul lucru care as vrea sa il stiti, dragele mele este ca O CAFEA, ORICUM I-AR FI GUSTUL SE BEA IMPREUNA. Si va multumesc pentru toate bucuriile si tristetile pe care mi le-ati facut sau vreti sa mi le faceti...

Prizonieri in vis …

2010-01-09T04:58:00.001-08:00

Prizonieri in vis …

Eu dorm, tu dormi

Si ne-ntalnim in vis.

Vom fi acolo, asa cum am promis

In lumea lui Oniric – robi.

„De ce e bun tot ne-ntelesul?”

Ti-am spus: in vis totu-i posibil!

Aici esti zeu, si print, si sot – si e credibil.

Ca si-n realitate, esti Alesul.

Tu ma intrebi atunci:

„La ce bun visul?”

Uitasi ce bine e sa simti abisul

si primul nos’ fior in clipe indelungi?

poezie veche, un fel de prezent etern...

2010-01-04T02:42:00.000-08:00

CIUDAT..

E o realitate - exces de fictiune.

E totusi un repaos in plina actiune...

E-un aer de un vid profund,

Si- o transparenta in care ma ascund...

E-un ajutor ce va veni nicicand

Si-un urlet asurzitor in gand.

A fost o intamplare rigid planificata

Si tot ce va urma s-a intamplat odata.

Ochi-mi inchisi vad bine imprejur,

Iar buzele-mi saruta inexistentul dur.

Imbratisez o umbra dintr-un trecut blasfemic,

Fac dragoste cu-n corp palpabil dar eteric.

2010-01-02T03:47:00.000-08:00

Indrazneste sa ai parte de toate!Dragul meu prieten cititor, cunoscut sau nu, iti doresc ca 2010 sa fie pentru tine un an de nota 10! In ciuda crizei, in ciuda preturilor si a scaderii de salariu - malgre tout - INDRAZNESTE SA VISEZI! Indrazneste sa "accesezi" ganduri marete, visuri ascunse, iubiri utopice. Bate la usa hazardului pentru ca el intotdeauna iti rezerva surprize (sau de ce nu?) iti indeplineste ceea ce tu iti refuzai pentru ca "asa trebuie" sau "asa a fost sa fie". O prietena isi propunea sa fie "nepasatoare, dar nu egoista..." Nu stiu exact ce a vrut sa zica, insa eu iti doresc sa fii nepasator la toate sagetile inveninate si sa fii egoist cand vine vorba de fericirea ta. Sa nu te mai gandesti la nimic: lume, religie, lege, obligatii...Fii egoist! Tine-ti mama in brate pentru ca e A TA, saruta-ti iubitul / sotul pentru ca E JUMATATEA TA, cauta-ti prietenii pentru ca tu stii ca ei sunt acolo PENTRU TINE ORICAND(online sau offline, available sau invisible pe mess), gandeste-te la un copil pentru ca TIE iti lumineaza sufletul cu puritatea lui, zambeste unui necunoscut sarman pentru ca TE va face sa te simti atat de impacat CU TINE; in concluzie ureaza celor dragi, celor doar cunoscuti, celor tristi, celor speciali, celor ezoterici, celor bolnavi,celor fragezi si celor maturi...SA INDRAZNEASCA SA AIBA PARTE DE TOATE.

Pentru ca tot ce te-am indemnat sa faci, pe tine, dragul meu cititor, este exact ceea ce mi-am propus sa fac eu in anul acesta...pentru a avea un an de nota 10.

Noapte buna! Sa fiti iubiti cu totii!

Craciun de poveste

2009-12-25T01:59:00.000-08:00

Este sarbatoarea la care visez de cateva saptamani,de la prima zapada. Aseara insa mirosul de ger si de bucate, caldura sufleteasca a celor dragi cat si colindatorii care ma faceau sa constientizez din ce in ce mai mult sarbatoarea ce avea sa vina mi-au bucurat fiinta. Ce poti sa spui la o altfel de zi? Sa avem cu totii un Craciun de poveste, o inima mare care sa primeasca tot binele din fiecare om si macar azi sa simtim bucuria Nasterii de fiecare an...Sa o pretuim azi mai mult ca oricand pentru ca astfel vom deveni mai frumosi...De fiecare data starile pe care le avem, ni le inducem singuri prin gesturi, fapte...

Vreau ca astazi sa va bucurati alaturi de mine, macar pentru cateva clipe cat va aruncati ochii pe acest umil jurnal. Fie ca linistea mea de azi sa ajunga si la voi, oricine ati fi - tineri, batrani, copii, parinti, bunici, fericiti sau nefericiti. Indiferent daca viata v-a fost linistita sau nu, eu va doresc ca azi sa va gasiti PACEA INTERIOARA.

Craciun cu bine, draga cititorule!

2009-12-22T12:31:00.000-08:00

Astept precum un copil neastamparat sa spun din nou ...de data asta altfel (mai matur, mai nostalgic) dar cu siguranta mai fericita..."Craciun fericit"...e seara tuturor...si a mea. In casa mea ca si in a altora este sarbatoare, insa de acest extaz am impresia ca dau dovada doar eu ...Cat egocentrism;)...

Nu avem voie sa fim tristi, in ziua aceea trebuie sa ne curga doar lacrimi de bucurie pentru ca s-a nascut EL...Cel de care uitam in fiecare zi si Cel care care nu ne uita nici o clipa...macar atat putem face: sa stam cu familia, sa primim colindatori, sa ne bucuram de zapada care ne-a purificat (si sa nu ne mai plangem ca ne-a adus atatea neajunsuri, caci daca nu era,acum nu mai simteam ca e Craciun) si sa Ii multumim Domnului pentru clipele in care ne detasam de problemele cotidiene si devenim pentru scurt timp mai buni, mai optimisti...de data asta e randul meu sa Ii multumesc pentru asa o gandire pozitiva...nu mi se intampla foarte des, insa acum chiar am un argument puternic: vine sarbatoarea mea de suflet...ma intelegi?Iti foarte multumesc:)

2009-12-15T01:47:00.000-08:00

Mon ame exalte...car la nature a eu l'idee de nous presenter ses habits blancs et automatiquement mes pensees ont regagne la proprete initiale ...C'est un sentiment de joie mele avec la certitude que cette annee on aura un vrai hiver, un vrai Noel grace a la neige qui a couvert tout et elle a reussi d'eloigner tous les maux...2010, tu peux venir maintenant! Car tout le monde t'attend avec des espoirs, des promesses d'amour eternel et plutot avec l'inoncence du debut dans le coeur...Comme je suis gaie! Je veux tomber dans la neige fraiche et tous les flocons couvrent mon visage...que cette "pluie vierge", dans une nuit obscure me fasse renaitre...Je donnerais tout pour cela...pour ce bonheur incomparable et si menu... pour moi, aujourd'hui la nature ne s'est pas mis a dormir; au contraire, pour moi, aujourd'hui la nature celebre son anniversaire...

nostalgie blanche...

2009-12-13T02:40:00.001-08:00

Acum ca 2009 se termina, imi propun sa adun toate neajunsurile intr-un bulgare mare si alb si sa incerc sa-l imping in neant pentru ca mai tarziu sa se topeasca...

Am toata libertatea sa visez (chiar si utopic) la mai bine ... Intalnirile cu prietenii dragi si cu familia sfanta, mirosul de cetina, serbarea de la scoala, colindatorii...Ce frumos se termina 2009 si ce promitator incepe 2010 ...

2009-12-01T09:57:00.000-08:00

"Ce pays qui est entre l'Orient et l'Occident...Ma terre natale a deux visages, expressions d'une ame double; en elle se touchent deux contraires qui ne cesseront jamais de s'attirer. Pays de contrastes, ou brulante ou glacee, elle est ce qu'on pourrait nommer le point de resonance, un de points les plus sensibles de l'univers (Marthe Bibesco, le 15 mai 1927 - Feuilles de calendrier)".

Quelle admiration pouvait exister dans l'ame de cette femme qui a tout sacrifier pour SA ROUMANIE. Oui, si les ancetres avaient vecu aujourd'hui, ils nous auraient donne les plus simples et elementaires lecons de dignite et de nationalite. Nous osons dire que "nous sommes Roumains"? Comment? Quand a tout pas, j'entends seulement de mauvais mots? Nous avons maudit ce pays par l'attitude affichee...Et quoi? Aujourd'hui on entend un faux "Joyeux anniversaire,Roumanie"????C'est vrai? Vous avez le courage de nos ancetres? Vous connaissez la valeur, mes vrais Roumains? NON. La majorite d'entre vous ne savez pas l'histoire de ce pays, les sacrifices des autres...Vous avez soif...soif de puissance et gout pour tout ce qui est "bonmarche"...Vous ne meritez pas votre nationalite...Je suis desolee si je vous ai brise les ailes de chanter l'hymne comme de vrais patriotes...Ayez la decence de baisser le regard sur un livre d'histoire...

Donc, ma chere dame, tu vois, ton pays qui a ete l'ideal de ta vie entiere, il n'existe plus...et biensur, des gens comme toi n'auront plus la chance de se naitre non plus...car "TON POINT LE PLUS SENSIBLE DE L'UNIVERS" est un chaos aujourd'hui le 1er decembre 2009...

2009-11-27T03:21:00.000-08:00

Si mergand agale prin viata, incercand sa-i fur ce are mai bun, mai pur...imi dau seama ca in timpul subiectiv al tineretii mele este deja iarna si ma bucur de alb...in timp real e abia sfarsit de noiembrie...sa-l astept si pe el?

Et en passant doucement dans la vie, en essayant de lui voler tout ce qu'elle a de mieux, de pur...je me rends compte que dans le temps subjectif de ma jeunesse il fait deja hiver et je rejoigne le blanc...dans le temps reel il est a peine fin de novembre...que je l'attende lui aussi ?

"Les petits faits vrais..."

2009-11-21T02:43:00.000-08:00

Bonjour a tous ce qui veulent partager mes humbles opinions et surtout a ceux qui ont un desir impitoyable de me critiquer.

Je veux vous parler de ce que Stendhal nommait autrefois "les petits fais vrais" et qui font du bien... De nos jours, cela on est appelee "les joies recentes". Pour moi ce melange de choses apparement insignifiantes me remplit de bonheur...

Faisons attention a ce qui nous entoure et nous rend heureux!Laissons pour un instant la politique, les possibles futurs presidents, les maux de la television, la gripe, etc. Dirigeons - nous vers le sourire d'un bebe, l'arome de notre cafe quotidien, les conseils de l'etre unique qui nous a donne la vie, le bonheur d'un ami qui a fait "le grand pas", les cris d'un inconnu qui est tombe amoureux a cause de la lumiere speciale que seulement tes yeux profonds puissent en avoir...Tu te demandes encore pourquoi? parce que tu as laisse de cote la joie commerciale, les mensonges des autres, les ideaux demagogiques de ceux qui parlent gratuit...tu es ...TOI. Toi, etre candide, tu attires l'attention par le simple fait d'avoir la proprete de la pensee...